sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Dimineata

 ...Dimineata de sambata, ce pare la fel ca toate celelalte, o dimineata simpla de toamna, inceputa cu o cafea in fata ferestrei, inceputa cu acelasi peisaj... aceleasi frunze aurii tramurande,ce refuza sa se desprinda de crengi, refuza sa renunte, infruntand soarta ...
  Aceiasi amorteala de vreo doua luni... Cum sa-ti vina sa te ridici din pat?!
  Totusi, acest colt, rupt dintr-un basm e linistea aceea asteptata dupa o saptamana plina de neprevazut, de zarva si uniformitatea inceperii zilelor, o saptamana petrecuta printre acelasi fete acre...
  In suflet se strecoara incet, incet un iz de dulce-amar. E dimineata inca, iar sub linistea aparenta, poate sta ascuns imprevizibilul...
Incerc sa-mi controlez aceasta teama de necunoscut, "e momentul in care ar trebuii sa ma bucur de aceasta stare de acalmie",imi spun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu