Am invatat!

  Am invatat sa ofer timpului, timp, sa-l las sa rezolve totul, oferindu-le astfel, sufletului si mintii pace.
  Am lasat atatea de la mine, dar acum am lasat si durerea, ascunsa intr-un loc bine acoperit cu zambete si ganduri mai bune.
  Am realizat ca multe lucruri se pot rezolva daca ai vointa si ca trebuie sa ne iubim, sa facem totul pentru noi inainte de a face ceva pentru altii. Multumindu-te pe tine, vei fi mereu fericit, insa multumind pe altii se intampla rar sa primesti inapoi ce-ai oferit.
  Cel mai bun mod de a trece peste nu este falsa nepasare, mandria, ci cunoasterea de sine si investitul in tine!
  Cu totii meritam pretuire, chiar daca unii s-au zgarcit sa ne ofere.
  Cunoaste-ti calitatile si amplifica-le, cunaoste-ti defectele si alunga-le!
Fii exact asa cum vrei sa fii, astfel iti va fi mai usor sa primesti iubire, astfel vei zambi mai des!

...Am invatat... dar mai am o multime de invatat!

"Incalceala"

  Este adevarat ca lucrurile, se intampla atunci cand te astepti cel mai putin, iar mie mi se intampla astfel de lucruri cand sunt cu garda jos, cand pot fi suprinsa in ipostaze sa spunem "deplorabile", desi este putin cam mult, ma refer doar la zilele in care nu am chef de nimic si parca cerul sta sa cada tot asupra mea. Desii sunt genul de om visator, care isi inchipuie fel si fel de scenarii, cand ma izbesc de scene deja conturate si studiate in imagiantia mea, ma surprind pana si pe mine cu cate o reactie, care lasa in urma ore intregi sub semnul intrebarii " Oare am reactionat ok? De ce nu resusesc sa ma multumesc pe mine pe deplin cu propriile-mi fapte si las loc de intrebari?".
  In nepasare dau mereu peste cineva care sa imi demonstreze ca inca imi mai pasa...
  Visand , ma lovesc brusc de realitate...
  Urand, ascund defapt sentimente sfarmate...
  Ce sentimente sa-i mai transpun sufletului, cand nimic nu-i ceea ce pare?