joi, 29 noiembrie 2012

Stare


  Sunt din nou jos, intinsa pe spate privind catre tavan, cautandu-i culoarea, cautand linistea incaperii. Nu reusesc sa capat imaginea cunoscutului, orbita fiind de ganduri, surzita de urlete ale necunoscutului. Imaginea prezentului zace inabusita de monotonie la fel ca si trupul meu. Aceleasi ganduri, aceleasi sentimente, prinse de alte momente ce trec pe nesimtite.
   Nu-mi este greu, nu-mi este simplu, simt ca ma zbat undeva la mijloc, mereu nelinistita, mereu intre doua lumi paralele. E asta oare realitatea? Starea asta de spirit "mereu in garda" incepe sa ma oboseasca, ma face sa devin confuza si incerederea in oameni se pierde gram cu gram pe zi ce trece...


miercuri, 28 noiembrie 2012

Alt loc...

  Intr-un final, nu sunt bine,oricat as incerca sa ma mint. O parte din mine a ramas slaba, o parte cere fum, sa inece cosmarurile, neplacerile si sa-i orbeasca pe cei ce se holbeaza, o parte cere macar un moment de extaz si un strop de tarie dupa gustul amar al nemultumirii. 
  Nu-i o cale demna de urmat, nu-i drumul meu, e doar locul in care arunc pentru o perioada grijile. E un loc dezgustator, asemeni unei gropi de gunoi, in cazul acesta, gunoi sentimental. 
   Nu-i un mod de a te odihnii, ci un mod de a fugii de partea aceea ce-ti intuneca sufletul.
 
 

marți, 20 noiembrie 2012

Cuvinte nerostite

 Avem atat de multe de spuns si evitam adesea sa o facem. Avem curiozitati la care meritam raspuns si totusi ne e teama sa intrebam, lasandu-ne pacaliti, uneori chiar chinuiti de propria noastra imaginatie. Evitam sa rostim anumite cuvinte, stanjeniti de un seniment de ingrijorare, care se amplifica atunci cand ne dam seama ca nu mai avem ocazia sa le impartasim. Spunem ca sunte maturi, dar speriati, de multe ori ne ascundem in spatele tacerii.
 Mi se intampla sa cad pe ganduri, cum i se intampla oricui... atunci cand  meditez la lucrurile pe care ar fi trebuit sa le spun si nu am facut-o ma simt incoltita de vinovatie. Oare de ce? De ce ma simt vinovata, acum ca nu mi-am dat sentimentele pe fata? De ce gandesc acum ca ar fi fost bine si de ce regret? Sunt inconjurata de multi oameni, dar prea putini sunt cei carora le pasa cu adevarat, probabil cuvintele mele erau uitate, ori tarau dupa ele, afara, sentimente care riscau sa fie calcate in picioare...
 Daca-i corect sau nu, habar nu am, insa prefer ca din cand in cand sa profit de tacere!