luni, 22 iulie 2013

De neinteles

  Cu totii avem momentele noastre de nostalgie, ori de nebunie, chiar de anxietate, cand nimeni nu ne poate intelege si totusi de asta avem cea mai mare nevoie in acele clipe. Dar uneori oamenii nu pot fi intelesi, uneori creierul inabusit de amintiri, de trairi nu mai functioneaza asa cum ar trbuii si ne ambitionam prosteste sa rezolvam situatii care ne depasesc. Desii nereusita ne pune jos, noi tot incercam... In zadar!  Spunem prostii, ne ascundem fata in palme, tipam necontrolat si dam vina pe cei din jur si in acest fel putem pierde, poate, pana si ultima persoana care mai era langa noi si parea sa ne inteleaga. Astfel, ajungem sa ne inchidem in noi pentru a ne mentine relatii, sa evitam a mai vorbii despre ceea ce ne obsedeaza si incercam sa ne punem singuri pe picioare. Viata ne mai arata inca odata, ca sunt situatii, in care suntem pe cont propriu, chiar daca suntem inconjurati de zeci de oameni.

Un comentariu: