marți, 29 ianuarie 2013

Am invatat!

  Am invatat sa ofer timpului, timp, sa-l las sa rezolve totul, oferindu-le astfel, sufletului si mintii pace.
  Am lasat atatea de la mine, dar acum am lasat si durerea, ascunsa intr-un loc bine acoperit cu zambete si ganduri mai bune.
  Am realizat ca multe lucruri se pot rezolva daca ai vointa si ca trebuie sa ne iubim, sa facem totul pentru noi inainte de a face ceva pentru altii. Multumindu-te pe tine, vei fi mereu fericit, insa multumind pe altii se intampla rar sa primesti inapoi ce-ai oferit.
  Cel mai bun mod de a trece peste nu este falsa nepasare, mandria, ci cunoasterea de sine si investitul in tine!
  Cu totii meritam pretuire, chiar daca unii s-au zgarcit sa ne ofere.
  Cunoaste-ti calitatile si amplifica-le, cunaoste-ti defectele si alunga-le!
Fii exact asa cum vrei sa fii, astfel iti va fi mai usor sa primesti iubire, astfel vei zambi mai des!

...Am invatat... dar mai am o multime de invatat!


4 comentarii:

  1. Preţuieşte învăţătura ta, căci ea este corectă. *nu ştiu de ce am scris aşa*

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai reliefat perfect etapele unei initieri spirituale...."Am invatat... dar mai am o multime de invatat!"

    RăspundețiȘtergere
  3. Eschil spunea : ” Îmbătrânesc și tot învăț ” . Niciodată nu învățăm îndeajus , viața noastră e o învățătură continuă !

    RăspundețiȘtergere
  4. Cunoasterea de sine duce la nevoia acceptarii propriei persoane. Oare suntem pregatiti?

    RăspundețiȘtergere