vineri, 30 ianuarie 2015

O zi pentru suflet

 Dimineata de decembrie,de data aceasta nu atat de inghetata,nici atat de gri,ci luminata de cateva raze sterse,venite asemeni unor picuri de speranta intr-un suflet innegrit. Lumina, mirosul cafelei si patura sifonata ce imi acopera corpul creeaza o ambianta calda si sentimentul de "acasa". Imi spun ca aceasta zi imi este dedicata si imi propun sa alung toate semnele de intrebare,toate dezamagirile macar pentru cateva ore. Linistea diminetii,de altfel si momentul meu preferat al zilei, ma face sa cred ca sunt mai puternica azi decat ieri,asa cum maine voi fi mai puternica decat sunt acum.
 Gandurile au fugit cine stie unde,dar pot ramane acolo o vreme,caci aveam nevoie de aceasta acalmie. Pleacare din viata mea a unei persoane pe care o consideram importanta,o parte din mine, nu m-a destramat ci m-a facut mai tare,mi-a readus linistea. Cine ar fi crezut? Eu nu,si as fi putut sa jur ca nu pot trai fara acest personaj ce oferea framantare,stari dupa stari. In final, totul a devenit obositor,iar datorita sentimentelor ce ma legau de "el" ma simtem captiva,prinsa intre suferinta si placere. Extenuata de incercari, am ales sa evadez, chiar daca teama de singuratate mi-a ingreunat decizia si m-a tinut pe loc atata timp... Asa ca azi, renunt pana si la amintiri,dar mai ales la intrebari,la regrete. Azi este o zi buna pentru tine,suflet istovit!

duminică, 29 iunie 2014

Speranta

  Nu putem schimba ceea ce ne-a fost scris. Uneori suntem atat de incapatanati incat nici nu vrem sa ne gandim la lectiile anterioare de viata punand,astfel, pe primul loc instinctul primar. Ne lasam ghidati de aparente sclipitoare si ajungem sa ne ratacim in peisaje bacoviene, legati de lanturile neputintei si doborati de incertitudini. Ne intrebam in situatii ca acestea cu ce am gresit sau catre ce bine mai poate duce acest rau...cadem in depresii pe care le depasim cu mare dificultate. Sunt putini cei care te ajuta sa treci peste astfel de moemnte si pe parcurs dispar. Acesta este moemntul in care realizam ca suntem singuri, momentele in care umanitatea dispare, cand orice sentiment se va scufunda in gaurile ramase in sufletele noaste, devenind din oameni niste obiecte. Aceasta poate fi cea mai buna solutie, pentru a opri durerea, dar asta ne face sa devenim egoisti si sa ii ranim pe cei din jur,cei care inca cred in naturalitate,in sentimnte pure si astfel creem noi "roboti"...
   Apreciez atunci cand vad un om ce se ridica dupa un astfel de abis, un om caruia inca ii mai straluceste chipul,dupa atata praf produs de cazatura, un om care inca mai crede in candoare, deoarece si eu tind sa cred in acest lucru. Cred cu tarie ca nu ne-am transformat toti in creaturi perfide sub expresii superficiale.Poate ca sunt aceeasi copila visatoare din todeauna, ce inca spera in basme despre iubire si prietenie adevarata, insa,undeva in mine, zace o convingere,sau poate e doar o speranta, ca voi intalni suflete curate. Sper ca acest lucru sa se intample inainte de a ma transforma,poate,si eu intr-un trup gol in interior.

luni, 22 iulie 2013

De neinteles

  Cu totii avem momentele noastre de nostalgie, ori de nebunie, chiar de anxietate, cand nimeni nu ne poate intelege si totusi de asta avem cea mai mare nevoie in acele clipe. Dar uneori oamenii nu pot fi intelesi, uneori creierul inabusit de amintiri, de trairi nu mai functioneaza asa cum ar trbuii si ne ambitionam prosteste sa rezolvam situatii care ne depasesc. Desii nereusita ne pune jos, noi tot incercam... In zadar!  Spunem prostii, ne ascundem fata in palme, tipam necontrolat si dam vina pe cei din jur si in acest fel putem pierde, poate, pana si ultima persoana care mai era langa noi si parea sa ne inteleaga. Astfel, ajungem sa ne inchidem in noi pentru a ne mentine relatii, sa evitam a mai vorbii despre ceea ce ne obsedeaza si incercam sa ne punem singuri pe picioare. Viata ne mai arata inca odata, ca sunt situatii, in care suntem pe cont propriu, chiar daca suntem inconjurati de zeci de oameni.

vineri, 15 martie 2013

Poate...

  De-a lungul timpului am intalnit o multime de situatii neasteptate, insa niciuna nu m-a depasit...pana acum, cand simt ca sunt inselata de orice intuitie.
  Fata in fata, insa muti ... Si totusi stim ca nu suntem chiar atat de straini precum vrem sa parem si stim ca ne leaga cateva amintiri, poate pentru unul dintre noi sunt seci si neclare, iar pentru altul motiv de framantare si dor, dar totusi sunt...
   Si poate ca privirile fugitive si totusi patrunzatoare, nu inseamna nimic pentru unul, iar pentru celalalt totul
...Sau ma insel!
  

vineri, 1 martie 2013

Intoarcere

  In sfarsit s-a intors si primavara!! Cat am asteptat aceste zile ... Si-a intors si soarele chipul catre noi si, desii e palid, isi intinde razele catre suflete, parca oferind inca un strop de speranta, de "nou inceput", de bucurie.
  Cu toate acestea, s-au intors si fluturasii... la mine in stomac!
  S-au intors si sentimentele crezute pierdute si macinate de cuvinte aspre si le port cu aceiasi teama, asteptand sa dispara, caci imi pacalesc sufletul singura, in furtuna contradictiilor dintre ratiune si entuziasm.
Probabil, odata...acum mult timp, priveam cu bucurie la o zi de "maine", caci te-as fi revazut, acum sper sa nu imi apari in cale.
Si.... probabil esti doar inca un om care a reusit sa fure din magie si a reusit sa ma maturizeze,dar cu toate astea inca...te visez.
 Dar deocamdata e soare si cerul nu mai este gri, deci am convingerea ca speranta nu moare, ca voi sfarsii in a zambii, chiar daca nu i se va datora lui.
Am convingerea ca acest "nou, vechi "capitol va avea un HAPPY END !