luni, 22 iulie 2013

De neinteles

  Cu totii avem momentele noastre de nostalgie, ori de nebunie, chiar de anxietate, cand nimeni nu ne poate intelege si totusi de asta avem cea mai mare nevoie in acele clipe. Dar uneori oamenii nu pot fi intelesi, uneori creierul inabusit de amintiri, de trairi nu mai functioneaza asa cum ar trbuii si ne ambitionam prosteste sa rezolvam situatii care ne depasesc. Desii nereusita ne pune jos, noi tot incercam... In zadar!  Spunem prostii, ne ascundem fata in palme, tipam necontrolat si dam vina pe cei din jur si in acest fel putem pierde, poate, pana si ultima persoana care mai era langa noi si parea sa ne inteleaga. Astfel, ajungem sa ne inchidem in noi pentru a ne mentine relatii, sa evitam a mai vorbii despre ceea ce ne obsedeaza si incercam sa ne punem singuri pe picioare. Viata ne mai arata inca odata, ca sunt situatii, in care suntem pe cont propriu, chiar daca suntem inconjurati de zeci de oameni.

vineri, 15 martie 2013

Poate...

  De-a lungul timpului am intalnit o multime de situatii neasteptate, insa niciuna nu m-a depasit...pana acum, cand simt ca sunt inselata de orice intuitie.
  Fata in fata, insa muti ... Si totusi stim ca nu suntem chiar atat de straini precum vrem sa parem si stim ca ne leaga cateva amintiri, poate pentru unul dintre noi sunt seci si neclare, iar pentru altul motiv de framantare si dor, dar totusi sunt...
   Si poate ca privirile fugitive si totusi patrunzatoare, nu inseamna nimic pentru unul, iar pentru celalalt totul
...Sau ma insel!
  

vineri, 1 martie 2013

Intoarcere

  In sfarsit s-a intors si primavara!! Cat am asteptat aceste zile ... Si-a intors si soarele chipul catre noi si, desii e palid, isi intinde razele catre suflete, parca oferind inca un strop de speranta, de "nou inceput", de bucurie.
  Cu toate acestea, s-au intors si fluturasii... la mine in stomac!
  S-au intors si sentimentele crezute pierdute si macinate de cuvinte aspre si le port cu aceiasi teama, asteptand sa dispara, caci imi pacalesc sufletul singura, in furtuna contradictiilor dintre ratiune si entuziasm.
Probabil, odata...acum mult timp, priveam cu bucurie la o zi de "maine", caci te-as fi revazut, acum sper sa nu imi apari in cale.
Si.... probabil esti doar inca un om care a reusit sa fure din magie si a reusit sa ma maturizeze,dar cu toate astea inca...te visez.
 Dar deocamdata e soare si cerul nu mai este gri, deci am convingerea ca speranta nu moare, ca voi sfarsii in a zambii, chiar daca nu i se va datora lui.
Am convingerea ca acest "nou, vechi "capitol va avea un HAPPY END !

marți, 29 ianuarie 2013

Am invatat!

  Am invatat sa ofer timpului, timp, sa-l las sa rezolve totul, oferindu-le astfel, sufletului si mintii pace.
  Am lasat atatea de la mine, dar acum am lasat si durerea, ascunsa intr-un loc bine acoperit cu zambete si ganduri mai bune.
  Am realizat ca multe lucruri se pot rezolva daca ai vointa si ca trebuie sa ne iubim, sa facem totul pentru noi inainte de a face ceva pentru altii. Multumindu-te pe tine, vei fi mereu fericit, insa multumind pe altii se intampla rar sa primesti inapoi ce-ai oferit.
  Cel mai bun mod de a trece peste nu este falsa nepasare, mandria, ci cunoasterea de sine si investitul in tine!
  Cu totii meritam pretuire, chiar daca unii s-au zgarcit sa ne ofere.
  Cunoaste-ti calitatile si amplifica-le, cunaoste-ti defectele si alunga-le!
Fii exact asa cum vrei sa fii, astfel iti va fi mai usor sa primesti iubire, astfel vei zambi mai des!

...Am invatat... dar mai am o multime de invatat!


duminică, 6 ianuarie 2013

"Incalceala"

  Este adevarat ca lucrurile, se intampla atunci cand te astepti cel mai putin, iar mie mi se intampla astfel de lucruri cand sunt cu garda jos, cand pot fi suprinsa in ipostaze sa spunem "deplorabile", desi este putin cam mult, ma refer doar la zilele in care nu am chef de nimic si parca cerul sta sa cada tot asupra mea. Desii sunt genul de om visator, care isi inchipuie fel si fel de scenarii, cand ma izbesc de scene deja conturate si studiate in imagiantia mea, ma surprind pana si pe mine cu cate o reactie, care lasa in urma ore intregi sub semnul intrebarii " Oare am reactionat ok? De ce nu resusesc sa ma multumesc pe mine pe deplin cu propriile-mi fapte si las loc de intrebari?".
Tumblr_mg3zandhkg1s0mc53o1_500_large  In nepasare dau mereu peste cineva care sa imi demonstreze ca inca imi mai pasa...
  Visand , ma lovesc brusc de realitate...
  Urand, ascund defapt sentimente sfarmate...
  Ce sentimente sa-i mai transpun sufletului, cand nimic nu-i ceea ce pare?